A. Prezentare generală
Calea ferată cu ecartament metric Arad + podgoria (CFAP) a fost construită în 1905 – 1906, ca şi o cale ferată locală, la iniţiativă privată a unor oameni de afaceri care au fondat o secietate pe acţiuni cu dreptul de” a înfiinţa şi exploata o reţea locală de transport pe cale ferată.”
La 11 noiembrie 1906 are loc deschiderea oficială a CFAP.
Calea ferată construită asigura o relaţie de transport între localităţile aflate în aealul cuprins între localitatile Radna (Lipova) şi Pâncota, cu un centru de ramificare în localitatea Ghioroc, spre municipiul Arad. Lungimea totală a căii ferate era de 58 km.cale simpla.
Dotările specifice căi ferate formate din remize la capetele de linie, platforme de parcare, un depou de întreţinere şi reparaţii în municipiul Arad, un depou de întreţinere în localitatea Ghioroc. Deasemenea erau construite spaţii de depozitare, magazii de mărfuri şi sedii administrative pentru personalul propriu. În municipiul Arad a fost construită o gară cu peroane acoperite, iar în localităţile din traseu (şase centre de comune şi două oraşe)au funcţionat hălţi cu deviatoare care permiteau intersectarea trenurilor,unele din ele utilizate si astazi pe traseul Arad-Ghioroc.
Dotarea cu material rulant a cuprins automotoare cu tracţiune benzo–electrică pe patru osii cu motoare Dion –Buton pentru actionarea generatorului de curent continu,tractiunea se realiza pe axele din spate.Automotoarele au fost utilizate până în 1913.Deasemenea exista şi un parc de vagoane de călători şi transport marfă atât vagoane platformă cât şi închise, parte din acestea se pastreaza si astazi.
Succesul comercial al acestei căi ferate şi solicitarile de transport tot mai mari au făcut ca administraţia căii să aibă în vedere creşterea capacităţii de transport şi confort, fapt ce a impus adoptarea tracţiunii electrice, tehnică revoluţionară aflată la început.de drum. În condiţiile date de sporirea capacităţii de producere a curentului electric de către Societatea Anonimă de Electricitate din Arad, care dispunea deja de turbine cu abur cu o putere de 11.500 CP şi generatoare de curent alternativ cu o tensiune de 2.100V, se trece la pregătirea electrificării liniei. Lucrarile au loc între anii 1911 – 1913, se execută pozarea stilpilor de beton armat prefabricati, de montare a reţelei de contact, a substaţiei de redresare din Ghioroc (păstrată şi astăzi) şi la achiziţia de automotoare electrice. de la firma GANZ Budapesta
Anul 1913 este consemnat ca şi începuturile trecţiunii electrice în ţară, CFAP fiind prima cale ferată electrificată din sud–estul Europei şi a opta din lume, fapt ce situează Aradul în rândul localităţilor cu o dezvoltare tehnologică de vârf, dezvoltare asigurată atât de industriile care funcţionau aici, cât şi de prospera agricultură a localităţilor riverane a căror produse erau valorificate nu numai în Arad şi erau transportate pe această cale ferată.
B. Detalii tehnice şi economice de exploatare
Electrificarea a fost posibilă prin realizarea unei reţele de contact cu dublă izolaţie (premieră) cu fir de contact din cupru (80 mmp) montat pe stâlpi de beton prefabricaţi (stâlpii au fost primele construcţii de beton prefabricat din ţară).
Între Arad şi Ghioroc pe aceşti stâlpi a fost montat cablu trifazat de 15 KV care alimentasubstaţia de redresare din Ghioroc. de la cetrala din Arad Până în 1925, reţeaua de contact la tensiunea de 1500 Vcc era alimentată de la un grup rotativ (motor – generator), în 1925 s-a montat un redresor cu vapori de mercur, care există şi astăzi.
Materialul rulant de tracţiune era fost format din 15 automotoare Ganz cu 45 locuri (cl I + cl II) cu o putere de 4 x 45 KW (fiecare axă avea acţionare proprie). Vagoanele erau dotate cu frâne duble, cuiluminat si încălzire electrică puteau fi cuplate electric intre ele astfel încât să se remorcheze un număr sporit de vagoane.
Vagoanele de transport călători erau în număr de 22 din care 11 unităţi proveneau din transformarea vechilor automotoare benzo – electrice, vagoanele au fost construite si ulterior adaptate la fabrica Johan Weitzer din Arad.
Vagoanele de marfă, în număr de 29, constau din 5 vagoane acoperite tip Ga de 10 tone, 20 vagoane platformă deschise tip IK şi 4 vagoane deschise de 10 tone tip Ks.
Cu aceste dotări CFAP a realizat conform statisticilor( exemplu)
|
|
an 1930 |
an 1940 |
|
Număr de trenuri (curse) |
13.290 |
13.874 |
|
Total kilometri parcurşi |
238.060 |
245.333 |
|
Călători transportaţi |
455.419 |
683.179 |
|
Mărfuri (tone) |
24.800 |
21.580 |
|
Venit pe Km (lei) |
305.961 |
286.903 |
|
Cheltuieli pe Km (lei) |
276.474 |
263.460 |
C. Aspecte organizatorice şi de administrare a CFAP
1905 – 1918. Calea ferată Arad – Podgoria a funcţionat ca societate pe acţiuni, cu acţionariatul atras la înfiinţare
1918 – 1948. Calea ferată trece în proprietatea "Creditului pentru Întreprinderi Electrice – Roman"
1948 – 1983. Calea ferată este nationalizat, preluată si administrata de Regionala CFR Timisoara
1983 (1 ian ) Calea ferata este preluata de catre IJTL Arad ( actual CTP )
1983 – 1991. Partea de linie funcţională între Pâncota şi Radna este exploatată de către I.J.T.L. Arad (actual S.C. C.T.P. S.A)
În octombrie 1991 se sistează activitatea pe traseul Radna – Pâncota ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a cai de rulare pentru siguranţa circulaţie, traseul fiind preluat de autobuze. În prezent, în locaţia din Ghioroc (depou), este iniţiat un muzeu în care se regăsec parte din dotările de baza a acestei căi ferate: materialul rulant (în parte refăcut), instalaţii tehnologice precum şi o expoziţie de fotografii amenajată în sala substaţiei de redresori, care are echipamentele originale din 1913., deasemenea incinta depoului pastreaza atit calea de rulare cit si reteaua de contact in forma si cu elementele constructive ailor 1905-1913
Material redactat CTP Arad
25 oct 2013
