Prin contractul nr 14382 / 1907 se comanda firmei Westinghause din Le Havre ( filiala a concernului american) un numar de opt autobuze la pretul unitar de 24.650 coroane, cu un termen de livrare de 6 luni. Autobuzul achizitionat avea o putere de 20 CP aprindere electromagnetica si putea transporta un numar de 16 calatori pe scaune si 6 in picioare pe platforma inferioara ,iar la etaj existau 18 locuri pe scaune . Autobuzul constructiv era cu etaj si era produs pentru a circula pe partea stanga a drumului, reglementare care exista in legislatia imperiala (Austro-Ungaria) la acele timpuri, fapt ce prevedea ca platformele de acces in autobus sa fie amplasate pe partea stanga.
Regulamentul de circulatie aprobat de municipalitate stabilea vitezele de circulatie la 10 km/h pe strazile aglomerate, 12 km/h pe strazile mai putin circulate si 20 km/h la periferie. Deasemenea au fost stabilite si traseele pe care se circula:
-
Piata Libertatii (actuala Avram Iancu) – Gara
-
Piata Libertatii – stra Oborului – Calea Pecicai (actual Aurel Vlaicu)
-
Calea Pecicai – Gai
precum si pretul unei calatorii: 12 fileri pentru jumatate din traseu si 24 fileri pentru intreg traseul.
In baza unei hotarari a municipalitatii (octombrie 1907) si a aprobarilor primite de la Ministerul Internelor de la Budapesta, s-a trecut la recrutarea celor care urmeaza a deveni soferi. Instruirea s-a facut in baza unui program sub supravegherea ,,inginerului sef” al orasului. Cei opt candidati au semnat in prealabil o declaratie cu obligatiile cele revin in perioada si dupa terminarea cursului. In urma acestei actiuni putem notifica ca in noiembrie 1907 la Arad a inceput sa functioneze ,,prima scoala de soferi si mecanici de intretinere auto” de pe actualul teritoriu al tarii.
In anul 1910 se schimba regulamentul de circulatie (se generalizeaza in intreaga tara), circulatia desfasurandu-se pe partea dreapta.
In urma declararii starii de razboi (28 iulie 1914) de catre autoritatea imperiala (Austro-Ungaria) pentru Serbia, la patru zile mai tarziu autobuzele au fost rechizitionate pentru nevoile armatei, acestea au fost preluate si transformate in autovehicule de transport materiale pentru nevoile armatei si au insotit armata in zonele de nord ale tarii. Pe masura ce nu mai puteau fi reparate, au fost abandonate si nu au mai revenit in oras.
Aceasta a fost istoria primelor autobuze cu etaj produse si utilizate de prima societate de transport propietate a municipalitati.In anii care au urmat transporul public in Arad trece prin etape successive de dezvoltare ,astazi ponderea transportului fiind realizata pe oretea de transport cu tramvaie.
GALERIE FOTO : https://www.facebook.com/pg/ctparad/photos/?tab=album&album_id=1866073373634093
